La mulțumire, lumea noastră se îndreaptă încet, dar sigur, către o toleranță și deschidere absolute, dar încă mai pot apărea cazuri de sexism evident, naționalism, discriminare pe criterii de vârstă, discriminare de clasă și chiar discriminare în funcție de aspectul exterior. Aceste manifestări sunt inacceptabile în orice circumstanțe, dar mai ales la locul de muncă. După cum știm, o treime din viața unei persoane este petrecută la locul de muncă, iar pe lângă problemele legate de muncă, care în sine pot genera stres, cazurile de microagresiune la locul de muncă pot avea consecințe chiar mai grave sau chiar ireversibile pentru mulți angajați. De aceea, vom analiza în detaliu ce este microagresiunea la locul de muncă și tipurile sale, vom evidenția semnele evidente ale microagresiunii și vom defini abordările pentru stabilirea limitelor personale într-un mediu de lucru ostil, astfel încât să reacționăm în mod inteligent la microagresiune și să evităm tulburări ale sănătății mentale și fizice.
Conținutul articolului
Comentariile aparent neimportante sau așa-numitele glume inofensive despre sex, preferințele sexuale, vârstă, rasă, naționalitate sau dizabilități sunt definite ca microagresiuni. Oamenii predispuși la comportamentul microagresiv adesea percep ironiile și glumele lor ca fiind ceva inofensiv, dar aceste glume sunt doar la suprafață. Comentariile aparent neobservabile despre vârstă în mod regulat, excluderea literală a reprezentanților minorităților rasiale sau comunității LGBTQ+ din colectiv în timpul pauzei de cafea sau a mesei, precum și faptul că multe femei sunt încă subreprezentate în pozițiile de conducere, nu sunt doar vorbe goale, chiar și în secolul 21.
Pe lângă faptul că microagresiunea este extrem de neplăcută și nepoliticoasă, aduce la alte consecințe negative, cum ar fi un mediu de lucru ostil, scăderea moralului și o rată mare de rotire a personalului. Astfel, acest comportament dăunător nu afectează doar persoanele care suferă microagresiuni din partea colegilor lor, ci și reputația companiei în ansamblu.
Având în vedere ce este microagresiunea la locul de muncă și consecințele acesteia atât pentru angajați, cât și pentru companie, să săpăm puțin mai adânc și să examinăm cele mai frecvente manifestări ale microagresiunii. Acestea includ comportamentul legat de prejudecăți conștiente sau inconștiente cu privire la originea rasială sau etnică, identificarea de gen și preferințele sexuale ale oamenilor.”
Comunitatea globală este împărțită în țări dezvoltate și țări în curs de dezvoltare, care adesea tratează cu prejudecată nejustificată pe cei proveniți din acestea din urmă. De obicei, aceasta este explicată prin motive istorice, însă poate exista și alte motive. Nivelul de educație în țările din lumea a treia adesea lasă mult de dorit și unora dintre reprezentanții săi le-ar putea fi necesar să corespundă imaginii generale a unei persoane educate. În același timp, aceasta nu garantează că toți reprezentanții unei națiuni dezvoltate trebuie să manifeste un comportament de înaltă inteligență sau discernământ. Mai mult, în zilele noastre, fiecare are acces la educație de calitate în oricare universitate din lume. Prin urmare, a venit momentul să demolăm mitul că apartenența rasială sau etnică poate fi o scuză pentru orice formă de discriminare la locul de muncă.
Cu toate că mulți oameni încă refuză să vadă realitatea, anume că genul influențează oportunitățile de avansare în carieră și realizările profesionale, aceasta rămâne o realitate cu care femeile se confruntă din nou și din nou. Există încă o opinie răspândită că femeilor le este mai ușor să își construiască o carieră din diverse motive neclare, cum ar fi farmecul sau frumusețea lor. Din păcate, aceste idei au fost inventate și impuse artificial pentru a distrage atenția publicului de la realitatea situației. Femeile au întâmpinat și continuă să întâmpine numeroase obstacole în atingerea obiectivelor lor de carieră în comparație cu colegii lor de sex masculin. Să luăm de exemplu ideea obișnuită că femeile nu pot ocupa poziții de conducere sau de responsabilitate din cauza emoționalității excesive și a incapacității de a lua decizii raționale în situații stresante sau critice. Oare cineva încă mai crede că emoționalitatea și capacitatea de a lua decizii depind doar de gen?
Pe lângă microagresiunile de gen și rasă, discriminarea pe bază de orientare sexuală se numără printre cele mai frecvente exemple de microagresiune. Persoanele gay devin adesea cunoscute în societate sub numele de „ciocârlii albe”. Din fericire, unele țări recunosc și acceptă diferite orientări sexuale, creând astfel un spațiu sigur pentru toți membrii societății, cel puțin la nivel legal. Cu toate acestea, în unele țări și companii progresiste, unii oameni pot avea încă atitudini discriminatorii față de persoanele cu orientări sexuale diferite de cea „tradițională”. Acest lucru este ciudat, deoarece orientarea sexuală, cel puțin în mod normal, nu ar trebui să influențeze evaluarea cuiva ca angajat, care ar trebui să se bazeze pe performanțe.
Deoarece microagresiunea către o anumită grupă discriminată se manifestă prin comportamente ascunse și la prima vedere nu pare a fi o discriminare intenționată sau evidentă (uneori poate fi chiar involuntară), este important să cunoaștem semnele clare care indică microagresiunea la locul de muncă și la care ar trebui să fim atenți imediat. Dacă sunteți manager, aceasta vă oferă o șansă de a transforma compania într-un loc mai bun; dacă sunteți un potențial angajat, veți afla dacă această companie merită timpul și bunăstarea dvs. Din fericire, există multe locuri de muncă incluzive unde siguranța psihologică este la același nivel cu cea fizică.
Primul lucru pe care trebuie să-l verificați într-o companie este dacă aceasta respectă și se conformează principiilor asigurării unui mediu de lucru confortabil la nivel legislativ. Acest lucru înseamnă că orice încălcare sau discriminare a drepturilor sau demnității persoanelor care fac parte din grupurile marginalizate poate duce la o acțiune în instanță. Dacă departamentul de resurse umane vă privește cu ochii mari în timpul interviului după o astfel de întrebare – ceva nu este în regulă aici.
Pentru mulți oameni, munca nu este factorul cheie al fericirii în viața lor, însă locul de muncă nu ar trebui să vă facă nefericiți și descurajați. În timpul interviului, pur și simplu priviți în jurul vostru la oamenii care lucrează în această companie. Zâmbesc ei? Se salută unii pe alții? Arată ei semne de satisfacție și implicare în munca lor? Dacă observați opusul, este puțin probabil să merite să lucrați acolo.
Începeți cunoașterea cu compania de la început – cu modul în care sunteți întâmpinat de secretarul de la recepție. Aceasta nu se referă doar la cuvintele lor, ci și la caracteristicile nonverbale. A fost conversația lor sincer prietenoasă sau părea că zâmbesc cu forța? Au avut grijă de dvs. ca și cum ați fi un oaspete de preț, sau v-au privit pe deasupra umărului? Cu cât sunt tratați mai bine la recepție, cu atât mai înalte vor fi standardele de comunicare și atitudine față de angajații lor în organizație, probabil.
Dacă sunteți un manager preocupat și ați observat recent orice urmă de comportament microagresiv la locul de muncă, dorința dvs. naturală va fi să rezolvați această problemă cât mai repede posibil. Cu toate acestea, în primul rând, trebuie să determinați dacă este vorba despre prejudecăți inconștiente sau o poziție discriminatoare clară. În ambele cazuri, trebuie să luați măsuri pentru a depăși microagresiunea și pentru a elimina șansele minime de apariție a acesteia în echipa sau compania dvs. Haideți să vedem ce puteți face în această privință.
Dacă o astfel de politică nu există încă, vă recomandăm să dezvoltați o politică antidiscriminare clară și să o prezentați fiecărui membru al comunității de la locul de muncă. Mai mult decât atât, fiecare membru al echipei ar trebui să recunoască această politică, deoarece pentru crearea unui mediu de lucru sănătos, trebuie să fiți de acord cu toți colegii dvs. cu privire la aceasta.
Fiind de acord cu politica antidiscriminare, nu toți oamenii pot înțelege pe deplin ceea ce implică. Prin urmare, un training despre diversitate și incluziune va clarifica toate aspectele și va asigura o înțelegere profundă a ceea ce este acceptabil și ceea ce nu este pe locul de muncă. Astfel, responsabilitatea ta ca manager sau lider este să instruiești echipa în aceste probleme.
La final, ajutați-vă angajații să înțeleagă că dialogul deschis cu o persoană predispusă la microagresiuni este cea mai bună modalitate de a rezolva problema cât mai rapid posibil. Alții nu ar trebui să se teamă să vorbească atunci când devin martori la o situație care poate fi identificată ca microagresiune. Prin dialog deschis, s-ar putea descoperi că persoana în cauză nu a avut intenția de a răni pe cineva sau, dimpotrivă, veți avea șansa de a identifica agresorul și de a-l elimina pentru un viitor mai luminos al echipei și afacerii dumneavoastră.
Desigur, cel mai corect mod este să aduceți problema în spațiul public și să încercați să o rezolvați. Dacă dintr-un motiv sau altul acest lucru nu este posibil, concentrați-vă pe autodisciplinare și confort, deoarece în primul rând persoanele agresive sunt acelea care au probleme reale în interiorul lor și au nevoie de ajutor. Încercați să găsiți iertare și să vă eliberați de toată furia și supărarea. Rugați-vă ca superiorul dumneavoastră să limiteze contactul cu această persoană sau aceste persoane, luați mai des munca la distanță sau concentrați-vă complet pe aceasta. Să presupunem că există violență fizică sau hărțuire. În acest caz, nu există altă soluție decât să depuneți o plângere la poliție și să obțineți ajutor la nivel legal. Și, desigur, să vă concediați fără a vă face prea multe griji.
Prin urmare, microagresiunile la locul de muncă se manifestă cel mai adesea sub forma rasismului, discriminării în funcție de vârstă, sexismului, discriminării legate de orientarea sexuală și naționalismului. Ele nu sunt întotdeauna evidente, pot fi ascunse, clare și chiar neintenționate, dar rezultatul este întotdeauna dăunător și distructiv. De obicei, aceasta se manifestă prin problemele de sănătate mentală pe care angajații le dezvoltă în timp datorită lucrului într-un mediu toxic și ostil. A doua consecință se referă la locul de muncă în sine, la reputația acestuia și la perspectivele sale pe piață. Prin urmare, conducerea și angajații trebuie să cunoască semnele evidente ale microagresiunilor și să înceapă să lupte împotriva lor la timp. Cel mai bun și mai eficient abordare ar fi creșterea conștientizării oamenilor prin organizarea de training-uri care distrug stereotipurile de identitate și permit oamenilor să creeze un mediu de lucru liber, sigur și incluziv.
Mai multe anunțuri de angajare, mai puține interviuri irelevante
