Înainte de a alege un model adecvat de cooperare cu o companie IT, ar trebui să luați în considerare mai întâi toate oportunitățile care pot fi obținute dintr-un anumit model de preț. Dacă aprofundați problema, două tipuri de contracte sunt cele mai populare: “contractele cu preț fix” sau contractele “timp și materiale”. Alegerea modelului optim de cooperare este de mare importanță. Consecințele unei decizii greșite pot fi grave și pot avea un impact semnificativ asupra rezultatului: lipsa capacității de a schimba funcțiile, un proiect rapid, un număr mare de defecte etc. pot duce la o depășire semnificativă a bugetului proiectului. Alegerea tipului corect de contract este foarte importantă, așa că trebuie să vă gândiți cu atenție pentru a vă asigura că produsul final corespunde așteptărilor dumneavoastră.
Dacă sunteți în căutarea unei companii de dezvoltare de software sau sunteți gata să încheiați un parteneriat cu un anumit client și doriți să alegeți tipul de contract potrivit, ar trebui să citiți în primul rând articolul nostru, în care vom analiza mai îndeaproape diferența dintre un contract cu preț fix și un contract de timp și materiale. Vom analiza mai îndeaproape ce este un model de materiale și când este potrivit un preț fix, în ce situații ar trebui folosit fiecare tip de contract și multe alte nuanțe.
Conținutul articolului
Contractele cu preț fix funcționează pe același principiu ca și cum ar suna – clientul convine asupra costului final și plătește o anumită sumă echipei de dezvoltare în schimbul produsului finit. Contractele cu preț fix sunt unul dintre cele mai populare modele de cooperare, deoarece companiile se simt în siguranță, deoarece minimizează riscurile financiare. Clientul are un acord de stabilire a prețului și un buget fix, așa că plătește doar ceea ce este necesar. Un contract cu preț fix poate fi atractiv în cazul în care o companie trebuie să își planifice bugetul cu atenție și să își aloce costurile cu înțelepciune.
În plus, contractele cu preț fix au un alt avantaj incontestabil: clientul are un termen limită până la care trebuie finalizată dezvoltarea software-ului și are garanția că va primi produsul finit. Dacă clientul are un plan specific care precizează rezultatul dorit, precum și principalele obiective ale proiectului și etapele de dezvoltare, va fi mult mai ușor să controleze procesul de lucru. Merită subliniat faptul că clientul nu trebuie să facă eforturi speciale pentru a controla procesul de dezvoltare, deoarece totul este clar și ușor de înțeles în această situație. Dacă domeniul de aplicare al proiectului este relativ mic, toate opțiunile sunt descrise în mod clar, iar riscul de respingere este minim, atunci modelul de stabilire a prețurilor prezentat aici este cel mai potrivit pentru această situație.
În comparație cu modelul anterior, contractele de timp și materiale funcționează într-un mod ușor diferit. Nu există un preț fix – clientul nu plătește o sumă fixă de bani la început; stabilirea prețului pentru timp și materiale se bazează pe faptul că furnizorul de servicii va primi bani de la client pentru orele de care are nevoie pentru a finaliza proiectul și pentru materialele folosite pentru a-l finaliza. Aceasta este o diferență esențială față de modelul anterior. Prețurile pentru materiale și costul timpului pot fi diferite.
Contractele de timp și materiale sunt relevante atunci când un client are nevoie de ajutor pentru a estima cât timp va dura finalizarea unui proiect și cât va costa, astfel încât, în această situație, dezvoltarea de software nu are un preț fix sau termene stricte.
Indiferent de tipul de proiect pe care trebuie să îl finalizați, stabilirea corectă a prețului contractului vă va oferi o idee clară a sumei pe care va trebui să o cheltuiți pentru a obține rezultatul dorit. O taxă fixă este o soluție excelentă pentru unele proiecte, în timp ce altele necesită mai multă flexibilitate. Un contract cu preț fix are avantajul indubitabil de a avea un proces definit și clar, detaliat în acord. Rezultatul dorit este definit pentru toate responsabilitățile fiecărei părți. Modelul cu preț fix este adesea utilizat de întreprinderi în etapa inițială. Este simplu, deoarece furnizorul de servicii își poate vinde munca la un preț fix. Dar un acord cu preț fix prezintă anumite riscuri.
În cazul în care proiectul depășește prețul fixat sau timpul planificat, profitul dezvoltatorului este redus. Avantajul contractelor de timp și materiale în această situație este că permit o rezervă în preț pentru a ține cont de circumstanțe neprevăzute care necesită timp și materiale suplimentare pentru a finaliza proiectul.
Contractele cu preț fix sunt o soluție standard pentru companiile B2B și B2C, dar este de remarcat faptul că nu toate tipurile de servicii au un preț fix. Multe situații necesită flexibilitatea contractelor de tip timp și materiale pentru a defini în mod corespunzător fluxurile de numerar pentru lucrările efectuate. Nu toate companiile înțeleg bine ce tip de contact este cel mai potrivit pentru ele. În această situație, merită să aprofundezi managementul de proiect pentru a găsi cea mai bună soluție pentru nevoile tale.
Un antreprenor prost care utilizează un model de stabilire a prețurilor necorespunzător pentru serviciile sale se confruntă adesea cu următoarele probleme:
Pentru a deschide noi oportunități pentru afacerea dvs. și pentru a stabili o gestionare optimă a bugetului, vă recomandăm să luați în considerare avantajele și dezavantajele fiecărui model de contract pentru a păstra clienții actuali și a atrage noi clienți pentru a crește profitul.
Există mai multe variabile importante care trebuie luate în considerare atunci când alegeți modelul de contact potrivit:
Furnizorul de servicii poate decide care este cel mai bun model pentru el pe baza specificului activității sale, a nevoilor clienților și a altor factori.
Principalul avantaj al unui contract cu preț fix este că termenii contractului oferă o garanție de preț. Atâta timp cât proiectul nu depășește domeniul de aplicare contractat, costul serviciilor nu se modifică. Adesea, acest tip de contract implică un proces specific, cu un set de etape prescrise și termene limită specifice care trebuie respectate. Pentru multe companii, acest tip de proiect este simplu.
Cu toate acestea, în unele situații, zona tampon moale în ceea ce privește prețurile poate însemna că clientul plătește mai mult decât dacă ar fi ales un contract de furnizare de materiale. Acest format necesită mai mult timp de pregătire. În cazul în care clientul dorește să aducă modificări la proiect care depășesc domeniul de aplicare aprobat, va fi necesară o renegociere completă a contractului.
În cazul în care serviciile se schimbă și se îmbunătățesc în mod constant pe durata proiectului, există soluții mai bune decât un contract cu onorariu fix.
Contractele materiale prezintă, de asemenea, anumite avantaje. Nu există un cost total fix. Datorită nivelului ridicat de flexibilitate, este posibilă compensarea schimbărilor neprevăzute etc. Este o situație avantajoasă pentru ambele părți – clientul plătește pentru ceea ce primește, iar contractantul primește un tarif orar bazat pe cantitatea de resurse utilizate. Modelul material înseamnă că timpul și costurile pot fi urmărite în permanență, iar colaborarea se desfășoară în termenii cei mai transparenți.
În același timp, această flexibilitate implică și riscuri. Contractele materiale pot depăși cu ușurință anumite limite. Dacă proiectul a fost conceput inițial să dureze patru luni, acesta se poate transforma rapid într-un proiect de șase luni dacă clientul continuă să facă modificări și îmbunătățiri. În plus, dacă clientul a stabilit un cadru financiar specific, trebuie să controlați costurile în fiecare etapă pentru a vă încadra în buget. De asemenea, părțile contractante trebuie să comunice în mod constant pentru a monitoriza proiectul pe tot parcursul implementării sale.
În același timp, trebuie remarcat faptul că, întrucât serviciile sunt plătite în funcție de timp și materiale, o muncă eficientă poate aduce mai puțin profit decât dacă s-ar stabili un preț fix.
Contractele cu preț fix sunt utilizate cel mai bine în următoarele situații:
Modelul de timp și material este potrivit pentru următoarele situații:
Un contract cu preț fix este adesea utilizat atunci când este necesar un proiect mic, cu funcționalitate strict limitată și fără posibilități de modificare. Ca exemplu general de afaceri, acest tip de contract este implementat în practică în următoarele moduri:
În toate aceste situații, se plătește o sumă forfetară, care este menționată în mod clar în contract. Prețul stabilit nu poate fi modificat.
Astfel, contractele de performanță și prețurile fixe fac mai confortabilă cooperarea cu o companie de dezvoltare de software. În plus, face ca întregul proiect să fie mai puțin riscant. Un anumit tip de contract vă asigură că furnizorul de servicii vă va oferi proiecte software de înaltă calitate, care răspund pe deplin nevoilor dumneavoastră și tendințelor pieței.
Procesul de dezvoltare se poate baza pe orice contract, dacă aveți un proiect destul de mic și dacă cerințele dumneavoastră sunt clare și pot fi îndeplinite fără dificultăți. Cu toate acestea, un model de contract cu preț fix este cel mai potrivit pentru această situație. Proiectele pe termen mai lung necesită o abordare mai echilibrată – un contract de timp și materiale este o opțiune bună.
